Pentru Augustin Bunea evenimentul unirii cu Roma a Bisericii Româneşti din Transilvania a fost un act inspirat de Dumnezeu, prin care românii şi-au păstrat credinţa, ritul şi puteau să spere în obţinerea drepturilor sociale şi politice ce li se cuveneau.
Cu prilejul Jubileului de 200 de ani de la Unire, Augustin Bunea exclama plin de emoţie:
"Sfânta Unire! Cuvânt Sfânt, de o însemnătate nemărginită, de o putere divină, de un efect surprinzător!
Împlinitu-s-au întru tine rugăciunea Mântuitorului: Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, ca şi ei întru noi una să fie, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Tu ai sfărâmat cătuşele calvinismului, care pe arhierei îi umilea, degrada şi schinjuia, pe preoţi îi despuia de puterea dumnezeiască, pe popor de credinţa adevărată şi legea sfântă, bisericile de sfintele taine, cărţile sfinte de învăţăturile sfinţilor părinţi, mănăstirile de călugării evlavioşi, munţii, văile şi câmpiile de răsunetul dulcelui grai românesc...
Tu ne-ai descoperit printr-o pleiadă de apostoli luminaţi trecutul nostru, ne-ai deşteptat conştiinţa latinităţii noastre, ne-ai arătat destinul nostru, mare şi glorios!" .
Unirea, Anul 1900, nr. 38, Blaj, p. 310.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu