duminică, 6 iulie 2008

Trei chestiuni fundamentale



Problema unirii cu Roma este precedată [în Şematismul Veneratului Cler al Arhidiecezei metropolitane greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş, Blaj, 1900, (n. n.)] de o introducere în care se prezintă vechile raporturi existente între strămoşii noştri şi Scaunul Apostolic al Romei. Augustin Bunea punctează trei chestiuni fundamentale:
  • - În primele şase secole au fost uniţi cu Biserica Romei prin limbă, disciplină şi credinţă. Dacia aparţinea prefecturii Illyricum şi se afla sub jurisdicţia Scaunului Patriarhal al Romei. Papa avea ca vicar al său în Illyricum pe Arhiepiscopul de Thessalonic;
  • - "Prin Bulgari şi odată cu dânşii, noi am fost despărţiţi de Biserica romană, de la dânşii am primit limba slavonă în biserică şi stat, care domină viaţa noastră intelectuală până în sec. XVII. Aşa ne-a fost fatalul destin al istoriei";
  • - După despărţirea de Biserica Romei, au avut loc mai multe tentative de reunire, dar care din păcate nu au fost decât de scurtă durată;

Augustin Bunea îşi argumentează aceste afirmaţii şi prin citarea unor autori şi a unor izvoare istorice demne de încredere: Jung, Iaffé, Migne, Stritter, Theiner, Nylles, Şincai, D. Onciul. Scopul acestei prime părţi a Şematismului este acela de a prezenta unirea cu Roma de la 1700 nu în termenii unei noutăţi absolute şi nefireşti, ci ca un act de revenire la origini.

Concepţia problemei Unirii românilor ardeleni cu Biserica Romei, în viziunea Dr. Augustin Bunea, prezentată de Pr. conf. univ. dr. Cristian Barta.