luni, 22 septembrie 2008

240 de ani de la moartea episcopului Inochentie Micu-Klein

























































































Blaj – 20 Septembrie 2008,

În organizarea Arhiepiscopiei Majore de Alba-Iuia şi Făgăraş, şi a Asociaţiei Cercetătorilor Istoriei Bisericii Greco-Catolice

240 de ani de la moartea episcopului Inochentie Micu-Klein

„Îndură-te, Doamne, bunule şi iubitorule de oameni, carele pentru îndurările Tale ai trimis pre unul născut Fiiul Tău în lume, ca să rumpă zapisul greşalelor cel asupra noastră şi să dezlege legăturile celor legaţi din păcat şi să propovăduiască celor robiţi iertare. Tu, Stăpâne, şi pre robul Tău cu bunătatea Ta slobozeşte-l de legătura ce iaste pusă asupra lui, şi-i dăruiaşte lui fără de păcat în toată vreamea şi locul să să apropie cu îndrăznire cătră mărirea Ta şi cu curată ştiinţă să ceară de la Tine mila cea bogată”. (Arhieraticon, 1784)

„Naţiunea noastră să fie declarată ca a patra naţiune receptă în Transilvania şi în părţile anexate ei. Să fie acceptată în Guberniu şi în stări, să aibă vot în provincie, să fie părtaşă la obligaţii şi beneficii ca şi celelalte naţiuni recepte, să fie obligată să dea dijme şi alte venituri parohiale preoţilor săi, nu celor străini de religia sa, care să nu se mai amestece deloc în cele spirituale ale noastre, aşa cum prevedea decretul leopoldin pomenit mai sus, catolicul să dea preotului catolic etc. De asemenea, fiii românilor noştri să nu fie opriţi de la frecventarea şcolilor şi să nu fie întemniţaţi din acest motiv”. (Supplex Libelus, 1743)

Manifestările, desfăşurate după următorul program, au avut loc în Catedrala Arhiepiscopala Majoră Sfânta Treime din Blaj, bucurându-se de o asistenţă frumoasă şi disciplinată, au debutat cu un parastas de pomenire oficiat de un sobor de preoţi păstoriţi fiind de Preafericitul Arhiepiscop Major şi Mitropolit Lucian, dimpreună cu Preasfinţitul Virgil, Episcop de Oradea. Înalţii ierarhi au rostit un ziditor Cuvânt.

Comunicări au mai susţinul prof. dr. Ioan Chindriş, prof. univ. dr. Ion Buzaşi, scriitorul Ion Brad, cercetătorul Ciprian Ghişa.

Ion Inochentie Micu-Klein, episcop al Bisericii Române Unite din Transilvania, a trăit între anii 1692-1768, fiind întemeietor al Blajului românesc şi al Şcolilor sale, deschide lupta politică naţională a românilor din Transilvania. Alături de I.I Micu-Klein, corifeii Şcolii Ardelene au deschis o epoca nouă în viaţa românilor transilvăneni, epoca iluminista de redeşteptare naţionala şi culturală (Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai).
I. I. Micu Klein a pus piatra de temelie a Şcolilor românesti din Blaj, care îşi deschid porţile la 11 octombrie 1754.
Pe aceste idei prielnice s-au plămădit evenimentele epocale: răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan; Programul politic Supplex Libellus ValachorumTransilvaniae; luminile Şcolii Ardelene; Revoluţia de la 1848; Memorandumul; Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Episcop-martir, Inochentie Micu-Klein, îşi doarme somnul de veci în faţa iconostasului impunător al Catedralei blăjene, aşteptând Învierea din pământul Patriei, căci numai astfel o vedea el posibilă: Nu poţi învia decât din pământul Patriei!

Astfel, s-a evidenţiat aportul la repatrierea moaştelor Întemeietorului, a Preasfinţitului Virgil, a prof. Iosif Constantin Drăgan, dar nu numai, acţiune binecuvântată de Arhiereul de atunci, ÎPS Lucian.

„Nu ştiu prin ce dulceaţă îi atrage pe toţi pământul natal şi nu îi iartă să nu îşi aducă aminte de el. Zilele mele încă au dat într-amurg, şi aş vrea ca sufletu-mi, în clipa despărţirii sale de trup, să fie încredinţat Creatorului prin rugăciunile şi slujbele voastre de dezlegare, iar osemintele mele să aştepte învierea cea de apoi în mănăstirea Blajului. Căci este cunoscut că eu am pus întâia piatră la acest lăcaş, că am trudit foarte mult la el”. (Scrisoare către Petru Pavel Aron, 1756)

„Şi iarăşi, de va vrea Dumnezeu să mă cheme, măcar îngreuiat cu bătrâneţele, pentru binele de obşte nu voi fugi de muncă şi osteneală, ci iarăşi voi încinge arma mea pe coapsa mea. Însă de vi-i voia să mă aveţi iarăşi, trebuie să aveţi inimă mare, voile tuturor unite împreună, să deschideţi ochii şi să înălţaţi cuvântul, să lepădaţi toată frica, pentru dreptate”. (Epistolă către clerul unit, care dorea să-l readucă în scaunul episcopal, 1764)

În veci pomenirea lui!

Mai multe fotografii









http://picasaweb.google.com/arhiepiscopiamajora/IMCLAIN240AniCatedrala20sept2008#